Antologia Granta

Antologia Granta - Cei mai buni tineri romancieri britanici , ed. Curtea Veche, 2006

O carte excelentă propusă de revista anglo-americană Granta în care sunt prezenţi 20 de scriitori britanici (dintre cei mai valoroşi scriitori britanici sub patruzeci de ani, spune Ian Jack, editorul revistei).
Un proiect repetat la fiecare 10 ani (acesta este volumul al treilea, din 2003, precedentele, din 1983 şi 1993 propunând nume necunoscute la acea dată, dar care au confirmat ulterior)

O mică paranteză. S-a lansat şi la noi, de curând, antologia “No longer poetry: new romanian poetry” apărută la Editura Heaventree Press din Marea Britanie. Antologia cuprinde textele a 11 poeţi tineri români - asta, aşa, ca o comparaţie, dar şi ca un exerciţiu de admiraţie pentru gesturi de genul ăsta care ar trebui repetate.

Şi acum despre cei 20 de scriitori britanici. Există la fiecare plusuri şi minusuri, o să încerc să fac o sinteză.(Mărturisesc că nu am auzit de niciunul înainte de a citi antologia)
Mai trebuie să spun că părerile astea sunt scrise sub rezerva de a nu fi citit decât texte scurte ale autorilor, ceea ce exclude vreun verdict definitiv.

Sarah Waters - Helen şi Julia
O povestioară despre două lesbiene şi cam atât. Scrisă cam stângace, aş spune. Dialogurile sunt artificiale şi nu prea se leagă, n-au cursivitate. Oricum, îţi dau un sentiment neplăcut, pare că autoarea s-a cam chinuit când le-a scris. Mi-a dat aceeaşi senzaţie ca dialogurile lui Fowles din “Colecţionarul”, o carte prea lăudată şi care are importanţă mai mult ca scenariu pentru vreun regizor de la Hollywood decât ca text literar. Partea cea mai bună a poveştii cu lesbiene geloase este cea cu tăieturile fine ale lamei, un fel de automutilare controlată şi discretă a uneia dintre femei. Cu toate astea, textul pare gratuit, deşi povestea permitea o dezvoltare mai generoasă. Un plus: studiul detaliului, îi iese foarte bine.

Monica Ali - O cină cu doctorul Azad
Un text foarte bun, despre un cuplu de pakistanezi care trăiesc în Londra. Un text cu miză clară pe diferenţe culturale (şi ce bine prind temele astea, la fel ca la R. Murakami în ‘În supa miso’, la public şi ca suport pentru discuţii despre globalizare). N-am prea multe de spus, trebuie să-l citiţi, e scris cu o mână incredibil de sigură şi de formată. Meniul pakistanez, Coranul, patinajul artistic privit prin ochii unuia care n-a văzut niciodată la televizor patinaj artistic sunt tot atâtea elemente exotice, tratate într-un stil viu, excelent, care m-au convins. Plus căutarea unui punct de sprijin (în lipsa altora) a străinului dezorientat în femeia tatuată de pe stradă care duce doza la gură - un amănunt pitoresc care “face toţi banii”

Andrew O’Hagan - Pluton, gaze!
Un text despre un tânăr, ghid al unor veterani bătrâni şi orbi, care le descrie peisajele şi aşa mai departe. Sună mai mişto sintetiza asta decât textul în sine. Un text care ar fi rămas neconvingător şi plictisitor, dacă finalul nu i-ar fi dat o tentă alegorică, amintind de Shakespeare şi de al lui *Regele Lear* unde Edgar îşi protejează tatăl orb, contele de Gloucester.
A, era să uit. Autorul e scoţian, aşa că numele lui Celtic în toată povestea asta a fost imposibil de evitat.

Dan Rhodes - La vila Cockroft
Un boşorog homosexual primeşte un tânăr bosniac plin de muşchi în casă, cu chirie. Ăsta ar fi un rezumat cumva superficial. Nu, nu e încă un episod siropos. E doar un scenariu cu o construcţie ce pare turnată în matriţa manieristică a lui Sorokin din nuvele, doar că puţin mai previzibil şi fără gravitatea sufletului rus, mare şi greu. Finalul e delicios de idiot, dar salvează ce era de salvat.

Rachel Seiffert - Muncă de teren
Un prieten al meu are o vorbă care se potriveşte aici: ‘miştocuţ!’. Adică: hai că merge, dar parcă-parcă i-ar lipsi ceva. Poate ideile. Altfel, o idilă imaculată într-un mediu poluat + un copil la mijloc, la graniţa între “ţara lui şi cea în care se află acum” (ce mă enervează lipsa asta de precizări, mai+mai că era să mă gândesc că vine un final din ăla suprarealist care să dărâme orice suport geografic, în fine); bine că măcar personajele au nume.

Toby Litt - Iepurele sălbatic
Pe bune dacă nu-i chiar manifestul iepurist. Să moară de ciudă subversivii de la Arad! Un pic cam absurd pentru gusturile mele, dar cu avangarda nu-i de glumit (sic! ). Întrezăream, aşa, ca prin vis, un nivel mai profund al fragmentului, dar l-am pierdut pe drum. Dacă îl găsiţi, nu vă sfiiţi să mi-l semnalaţi.

Rachel Cusk - După Jertfirea lui Isaac de Caravaggio
Poate fi, foarte bine, rezumatul unui roman. Are o poveste în spate care poate deveni complexă, dar care în forma asta dă impresia de scriere la comandă. De fapt textul a fost scris la cererea BBC într-un proiect de scrieri după tablouri celebre. Iată cum povestea biblică (mai degrabă decât tabloul) e metamorfozată într-un text de 5 pagini cu decoruri, personaje şi angoase contemporane

Alan Warner- Aventurile unor pierde-vară pe Costa Blanca
Era să zic uite un englez care are umor, dar am văzut că autorul e scoţian. Ideea e că povestirea suferă de un umor spumos pe alocuri care nu ştiu dacă vine din ţinuturile muntoase sau nu. Ar fi putut fi scris ca scenariu pentru vreun episod din Seinfeld, iar ăsta nu-i neapărat un compliment. Dar între două cărţi “grele” merge să-ţi iei o pauză cu aşa ceva.
(nu m-am putut abţine să mă întreb care din cuvintele englezeşti au traduceri de genul : ” ne-am pişulit”, “euroi” şi altele pe care nu mai stau acum să le caut)

Nikola Barker - Echilibrul
Aici n-ai ce citi, mă gândesc, asta dacă nu
- Hei, îţi zic, asta
dacă nu
vrei să fii atent la felul
- Între noi fie vorba, e despre cinci oameni
unuia i-a murit cineva
deci despre foc, despre moarte
dar, la naiba, să nu intrăm în detalii -
la felul cum e scrisă

David Mitchel - Omul de ianuarie
Un fel de Holden Caulfield, dar fără substanţiala temă a inadaptării, un Tom Sawyer din modernul Glasgow şi o scenă desprinsă parcă din Singur Acasă 2 (scena cu femeia din parc care hrăneşte porumbeii). Sau mă rog, pe acolo. Referinţele noastre pot să difere. Important e că e unul din textele pe care le poţi recomanda fără probleme puştilor.

Susan Elderkin - Zdroncănitorii
Dacă aveţi îndoieli că viaţa unei familii obişnuite dintr-un orăşel australian e la fel de lipsită de perspective ca în parcul de rulote american trebuie să citiţi acest fragment frumos de roman. N-aş spune că e tocmai deprimant, deşi n-aş fi chiar departe de adevăr. Ce dacă el e tinichigiu auto şi ea îi face jumări cu mîinile ei frumoase cu unghii date frumos cu ojă, ce dacă au un copil frumos despre al cărui viitor construiesc diverse scenarii mai mult sau mai puţin banale (că doar nu o avea el o soartă mai bună ca a lor), ce dacă se văd acum doar la masă, deşi s-au futut în tinereţe lipiţi de peretele de la rodeo. Mi-ar plăcea să citesc romanul în întregime

Peter Ho Davies - Oameni de frunte
Fragment din romanul încă nepublicat The Bad Shepherd. (vreo legătură cu filmul The Good Shepherd?). Rudolf Hess, fost locţiitor al Fuhrer-ului celui de-al Treilea Reich, un neamţ cu mamă galeză (cum spune el, dar informaţia rămâne neverificată) faţă în faţă cu intervievatorul Rotheram, un englez cu mamă nemţoaică şi descendenţă evreiască pe linie paternă. Pe scurt, al doilea R.M. Şi mai pe scurt: prea multe naţionalităţi. Dar un text plăcut. Şi întrebarea care se naşte în mintea acestor personaje cu sânge amestecat, întrebare în jurul căreia gravitează textul: “suntem ceea ce credem că suntem sau ceea ce cred ceilalţi că suntem?”

A.L.Kennedy - Camera 536
Destul de psihedelic(poate din cauza locaţiei nesigure în care se strecoară diferite alte decoruri), mă întreb dacă aşa e tot romanul. Oricum, e genul de fragment asupra căruia mi-e greu să mă pronunţ înainte de a citi tot romanul. Pentru că dacă aş face-o, aş spune că e un text gratuit. (şi sunt sigur că întregul m-ar contrazice)

Ben Rice - Uită-te la mine, sunt frumoasă!
Asta da poveste pescărească. Am nişte prieteni împătimiţi cărora le-aş recomanda-o. Dar numai după ce se vor însura. Ar fi păcat să vă stric surpriza, nu pot decât să spun că e o povestioară sprintenă, cu o temă “comestibilă” - morala: peştii sau femeia…. hmm grea alegere, nu?

David Peace - Să-i dăm drumul
Vă interesează grevele miniere? Desfăşurarea aia aluvionară de fapte sociale, de lupte pentru controlul grupului, de cuvântări ale liderilor sindicali samd. ? Pentru că pe mine nu mă interesează. Vreau să spun că m-a plictisit îngrozitor. Asta pe lângă faptul că frazele foarte scurt tăiate nu se justifică din moment ce nimic nu reprezintă aici mişcarea, precipitarea. (la un moment dat, manierismul construcţiei cu fraze foarte scurte dă în autoironie, ceea ce e foarte mişto - adică prefer să cred că e autoironie, aş fi dezamăgit să supraestimez în felul ăsta autorul).

Hari Kunzru - Lila.exe
E la fel de captivant ca finalurile acelea din Houellebecq şi tema e generoasă, aparent spre aceeaşi zonă de anticipaţie (că nu-i zic SF). Şi nu-ştiu-cum, autorul reuşeşte să strecoare meditaţii întregi despre iubire într-o poveste despre viruşii electronici. Apropo - “fiecare restartare dădea naştere unei noi generaţii de viruşi. Viaţa”. Mi se pare că se poate discuta mult aici.

Philip Hensher - În vreme de război
Interesant textul. Interpretarea mea ţine mai mult de intenţia autorului de a broda ceva pe tema filozofiei sexualitaţii. Mă rog, atât cât o poate face într-un final care răstoarnă toate valorile şi faptele anterioare printr-o schimbare a unei orientări sexuale. Din punctul ăsta de vedere mi se pare destul de profundă toată treaba, un pic deprimantă. O temă care ar merita dezvoltată într-un spaţiu mai larg.

Robert McLiam Wilson - Oamenii din vis
Eu empatizez destul de bine cu texte ca ăsta. Măcar atâta timp cât se mai strecoară sau măcar se sugerează o rezolvare cât de cât raţională. Altfel, mi se pare un text neterminat de unde expresia “a te lăsa cu ochii în soare”. Un bătrân se trezeşte în pat cu diferiţi tineri, soldaţi în diverse războaie mai recente sau mai îndepărtate şi se pare că tinerii au murit şi se materializează cumva în patul bătrânului. Nu căutaţi explicaţii pentru că asta-i tot ce ne oferă autorul.

Zadie Smith - Martha, Martha
Afaceri imobiliare şi traume. Asta ar fi ideea. Dar e scris bine, dozat atât cât trebuie, sugestiile vin la momentul oportun, tensiunea creşte constant, fără scăpări, până în momentul în care reuşeşti să-ţi dai seama despre ce e vorba. Şi totul pe un fond alb, al iernii londoneze, în care nişte arabi fac un om de zăpadă fascinaţi de treaba asta ca nişte copii. Dar ăsta-i fundalul. Povestea în sine e la fel de tulburătoare, la un alt nivel. Practic, fiecare îşi caută un loc plăcut (şi de preferat cât mai înghesuit) în care să-şi trăiască singurătatea şi diversele traume.

Adam Thirlwell - Alfabetul chirilic
Uite un mod excelent de a începe o carte: “Avortul a durat cinci ore”. Ideea este că acest Adam Thirlwell (care are în jur de 29 de ani, adică printre cei mai tineri din antologie) reuşeşte să-şi construiască povestea fără să coboare sub impactul primei fraze. Şi felul în care scrie, felul în care captează atenţia, mă face să cred că va deveni un autor foarte bun.

***
Cum ziceam la început, o carte excelentă. Nu mi-au plăcut toate textele, dar sunt strânşi aici nişte autori foarte buni şi sper că de unii se va mai auzi. Personal, dacă ar fi să mizez pe cîţiva şi să încerc o selecţie (selecţie la selecţie ) aceştia ar fi Monica Ali, Susan Elderkin, A.L. Kennedy, Zadie Smith, Adam Thirlwell.

Explore posts in the same categories: cărţi