Poezii ceva mai noi

obiectul

De trei zile un obiect greu
stă pe masa noastră din sufragerie.
Lumina se mişcă prin casă, obiectul
stă nemişcat.

De trei zile ne învârtim în
jurul lui cu ochii fierbinţi şi când ne
lovim unii de alţii
tresărim.

De trei zile luminile în sufragerie
sunt aprinse, uşile sunt deschise.
Frigul ne face să tremurăm şi să
ne simţim singuri. Frigul
vine mai ales noaptea.

În copilărie îmi încălzeam trupul
de trupul lui, azi
tata
e un obiect greu
pe masa din sufragerie
de care nu te poţi apropia
decât în linişte.

Mai ales în pragul uşii
de la bucătărie care dă în balcon
mă aştept să apară.
Să ne salutăm ca după un timp lung,
să-i strâng mâna mare şi caldă
plină de vene umflate
cu unghii puţin îngălbenite
de tutun.

Mai ales de mersul lui greoi
de urs bătrân să mă lovesc
când vin acasă.

Oamenii vin şi plâng,
plâng şi pleacă.
Rămânem noi cei de-ai casei
şi casa goală.

Ies pe balcon. În blocul vecin
o femeie atârnă un covor pe balustrada
balconului ei. Apa cu detergent
picură peste grădina cu dalii roşii.
Lumina bate în covor şi covorul
pare că se mişcă.
Mă uit la covor şi încep
să îl uit pe tata
câte puţin.

sim

băusem nu ştiu câte beri
şi mi-a venit dintr-o dată să plâng
ceva s-a înmuiat în mine
şi m-am surpat fără zgomot

am răsfoit agenda telefonului
până târziu
cartelă sim 12 libere 188 în uz
n-am putut suna pe nimeni

mi s-a făcut rău
m-am dus acasă
m-aş fi izbit cu faţa de calorifer
să-mi pierd cunoştinţa

acasă

stau cu o sticlă de tuborg în faţă
privind întunericul prin fereastră
orice mă poate speria
cum am ajuns aici

cum s-a ales praful de toate
mă gândesc la sierra leone,
pământ ars de soare şi sânge,
mă simt înconjurat de lucruri cumplite

care-mi pot face rău
sunt o formă de viaţă pe planeta albastră
în faţa unei sticle de bere
n-am nici o şansă

s.l.

Stai pe masa din sufragerie, sub fâşia de lumină
desenată de candelă pe perete. Am dat cearşaful
într-o parte, am aprins televizorul. E un documentar
despre copiii din Sierra Leone, morţi în război.

Văd pielea ta cum se aprinde sub imagini
şi se stinge. Ai mâna umflată şi rece. Un timp
stăm aşa ţinându-ne de mână. Ecranul
aruncă lumină pe trupurile noastre încremenite.

Explore posts in the same categories: poezie