OK. Am revenit cu previziunile mela pt. Oscar. Am punctat aici doar categoriile pentru care am avut o preferinta clara sau la care m-am priceput cat de cat.

Nu prea stiu daca sa le zic previziuni sau preferinte, poate cate ceva din amandoua.

Am ingrosat previziunile/preferintele in felul asta:

Best Picture (cel mai bun film)

• Atonement

• Juno

• Michael Clayton

• No Country for Old Men

• There Will Be Blood

(Mare bataie intre There Will Be Blood si No Country For Old Men. Inclin catre primul, e mai complet si mai complex. Plus ca jocul celor doi actori, Daniel Day-Lewis si Paul Dano, e magnific)

Best Original Screenplay (cel mai bun scenariu original)

• Juno

• Lars and the Real Girl

• Michael Clayton

• Ratatouille

• The Savages

(imi pare rau ca prin eliminare n-a ramas decat Juno - de altfel, un film care-mi displace total, e tot ce poate avea mai kitsch un film)

Best Adapted Screenplay (cel mai bun scenariu adaptat)

• Atonement

• Away From Her

• The Diving Bell and the Butterfly

• No Country for Old Men, Joel and Ethan Coen

• There Will Be Blood Paul Thomas Anderson

(Un scenariu cu de toate, dar ar putea fi si There Will Be Blood, ramane de vazut, aici nu am o preferinta clara intre cele doua)

Best Director (cel mai bun regizor)

• Paul Thomas Anderson - There Will Be Blood

• Ethan Coen & Joel Coen - No Country for Old Men

• Jim Gilroy - Michael Clayton

• Jason Reitman - Juno

• Julian Schnabel - The Diving Bell and the Butterfly

(Fratii Coen merita asta, macar ca o compensatie pentru celelalte categorii pe care le va castiga There Will be Blood)

Best Actor (cel mai bun actor in rol principal)

• George Clooney - Michael Clayton

• Daniel Day-Lewis - There Will Be Blood

• Johnny Depp - Sweeney Todd

• Tommy Lee Jones - In the Valley of Elah

• Viggo Mortensen - Eastern Promises

(Aici e o chestie destul de clara, poate cea mai. E indiscutabil. DDL face un rol mare de tot. De remarcat si rolul lui Viggo Mortensen care e un actor f. bun - mi-a placut mult si in A history of Violence)

Best Actress (cea mai buna actriţa in rol principal)

• Cate Blanchett - Elizabeth: The Golden Age

• Julie Christie - Away from Her

• Marion Cotillard - La vie en Rose

• Laura Linney - Savages

• Ellen Page - Juno

Best Supporting Actor (cel mai bun actor in rol secundar)

• Casey Affleck - The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford

• Javier Bardem - No Country for Old Men

• Philip Seymour Hoffman - Charlie Wilson’s War

• Hal Holbrook - Into the Wild

• Tom Wilkinson - Michael Clayton

(daca as fi votat eu as fi spus: Paul Dano, din There will be Blood. Pacat ca nu a fost nominalizat, chiar nu inteleg. Altfel, Javier Bardem e un actor mare si nu doar pentru rolul asta, ci si cel din Mar Adentro. Doua roluri diferite, dar doua personaje atat de vii. Altfel, trebuie sa amintesc rolurile foarte bune facute de Philip Seymour Hoffman, imi place de fiecare data.)

Best Animated Feature (cel mai bun film de animaţie)

• Ratatouille

• Persepolis

• Surf’s Up

(aici lucrurile mi se par din nou destul de clare)

Best Achievement in Cinematography (cea mai bună imagine)

• The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford: Roger Deakins

• Atonement: Seamus McGarvey

• No Country for Old Men: Roger Deakins

• Scaphandre et le papillon, Le: Janusz Kaminski

• There Will Be Blood: Robert Elswit

Best Achievement in Music Written for Motion Pictures, Original Score (cea mai bună coloană sonoră)

• Atonement: Dario Marianelli

• Into the Wild: Michael Brook, Kaki King, Eddie Vedder

• Michael Clayton: James Newton Howard

• Ratatouille Michael Giacchino

• 3:10 to Yuma: Marco Beltrami

(Atonement, cu siguranta. Un film cam siropos pentru gusturile mele, dar observ ca prinde foarte bine la sexul feminin)

Best Foreign Language Film of the Year (cel mai bun film strain)

• Fälscher, Die (Austria)

• Beaufort (Israel)

• Mongol (Kazakhstan)

• Katyn (Poland)

• 12 (Russia)

(Trebuie sa recunosc ca nu le-am vazut pe toate, e un vot cam “blind”. Dar uite ca asta as vrea eu sa castige, desi toate filmele lui M. ar merita cate un Oscar)

…

Se află aici:

Nominalizările la Oscar 2008 

Prima observaţie: la “Best Performance by an Actor in a Supporting Role” lipseşte Paul Dano din There Will Be Blood, ceea ce mi se pare o eroare, să zicem, mai mare decât ne-nominalizarea al nostrului 4 3 2 .

Revin cu preferinţele/opţiunile/previziunile mele. Sunt curios câte voi ghici.

De afară numai perdeaua prin uşa deschisă
de la balcon. Poate cleştii de rufe prin care
vântul de octombrie clatină pliurile rotunde, poate
luciul geamului în faţa ta ca oglinda.

eu tot aici şi asta până-n a treia zi. Frigul şi somnul,
înghesuite. Becul aprins, perdeaua mişcată. Dar mai ales viermii pământului
scormonindu-mi în gât. Dar mai ales inima ca un perete de sticlă
unde plesnesc burţile peştilor nemaivăzuţi dezgropaţi de tsunami.

Adică: volume de poezie, romane, piese de teatru, etc. toate la îndemână. Mi le trimiteţi, eu fac rafturile(când mă gândesc la demersul ăsta, am în vedere în principal cărţile scriitorilor tineri)

Mă urmăreşte de câtva timp ideea asta a bibliotecii de poezie/proză în format pdf la care oamenii să aibă acces gratuit tocmai în folosul ideii de literatură care ajunge cât mai repede şi simplu la cititor.
Discuţia a început aici şi a continuat aici, dar de atunci a cam fost abandonată. În schimb tot mai mulţi găsim resurse nebănuite pentru tot felul de dispute fără rost.

Ştiu că vor fi probleme cu unele edituri şi cu volumele recente, însă chiar dacă va fi un început timid, e bine să realizăm chestia asta.
Uite, eu am început prin punerea la dispoziţie a volumului meu în format pdf ( găsiţi linkul în dreapta)

Ce aş dori: cei care sunt interesaţi de proiectul ăsta, vă rog să-mi trimiteţi cărţile/documentele etc. pe adresa

romindor@yahoo.com

şi voi începe treaba. În acest proiect voi încerca şi o colaborare cu HYPERLITERATURA, pentru că acolo publicul e mai numeros.

Aştept şi eventuale sugestii şi idei pe tema asta.

se poate întâmpla într-o împrejurare
oarecare:

cerul înghesuit între blocurile 24A şi 28
să-mi îndese în retină păsări
cum ai împinge bucăţi de carne
în maşina de tocat

seara să coboare încet
ca pleoapa unui copil din Africa, muribund,
cu trupul prăbuşit înăuntru de foame,

liniştea mea încordată de parcă
ar călca, desculţă, pe pietrele ude
să-mi multiplice gesturile
să le suprapună cumva
poate doar steagurile lui Jasper Johns
te pot lămuri

cum să-ţi explic

şi toate într-o patiserie obscură
din care să ies în stradă
fugind
răspândind în jur
păsări înnebunite
de spaimă

o maşină să mă ocolească în viteză
claxonându-mă
chiar în momentul când un reporter
francez e împuşcat în Irak,

iar asta să capete
cumva un sens.

*poem din volumul “Efectul de peliculă”

“pt strofa asta meriti sa stai in inchisoare!”
este o frază rostită în 2007 de un copil. Poate pentru aceia care ştiu despre ce e vorba şi ştiu că “bătălia pentru limbaj” e demult (sau poate ne înşelăm?) consumată, va părea inutil ce fac. Dar nu o fac pentru ei. Ci pentru nişte copii astupaţi, prinşi între limitele programei şcolare sau ale câtorva profesori de limba şi literatura română pentru care literatura nu mai e de mult timp ceva viu. Să zicem că pentru ei postez chestia asta (până la urmă am contract de profesor până la 31 august, aşa că măcar să duc treaba până la capăt _)

Din fericire, am văzut şi partea plină a paharului când am fost nominalizat la premiile Cuvântul liceeni şi am avut ocazia şi norocul de a fi invitat la întâlnirea cu elevii. Şi unde am fost surprins plăcut să văd de câtă dezinvoltură au dat dovadă copiii ăştia în discuţii, de faţă cu profesorii lor şi unde a fost destul de des amintită şi problema programei şcolare la română.
Şi totuşi.

Mi-am adus aminte imediat de cazul lui Geo Bogza care a făcut închisoare pentru poezia sa, în special pentru volumul “Poemul invectivă” din 1933. Puteţi citi, pentru a afla mai multe acest articol. Câţiva academicieni de la acea vreme, provocaţi de poemele din volum, au lansat la adresa poetului cuvântul ăsta: pornograf (cuvânt care a apărut, parcă, prin 2004 odată cu romanele tinerilor lansaţi în mare parte de Polirom).
Şi iată că, deşi poate am abandonat sau am crezut că am consumat discuţia asta, ea revine în momentul în care conştientizăm că publicul nostru e destul de puţin educat în sensul ăsta.
Nişte exemple în acest sens (lăsând la o parte discuţia în jurul tinerilor prozatori) zic minore, dar relevante:
1. cât de mult a fost mediatizat cazul prezenţei în manual a fragmentelor din “Muzici şi faze”(evident, o campanie negativă pe subiect)
2. în cadrul emisiunii Cronica Cârcotaşilor, cei doi făceau mişto de Cristi Tabără care citea nişte scene erotice dintr-un nuştiuce roman

Ok. public needucat, ziceam

Din 1933 până azi a trecut ceva timp. Totuşi, nu atât de multe pe cât credem s-au şi schimbat (se cunosc şi cazurile mai recente ale lui Gălăţanu şi Marius Ianuş - puteţi citi ceva despre asta aici )
Şi nu pot să mă abţin: pentru ce fel de literatură ai putea face închisoare în 2007?
Dar să nu uit

Iată câteva poeme de Bogza din volumul incriminat, adică “Poemul invectivă”:

.

.

Poem

pupila e arc femeia isi stie sageata privirii efebii in trupuri goale
unse cu untdelemn ingalbenesc pe plaja unde pupila e arc si
femeia stiindu-si sageata privirii isi suna oasele de silex si osul
obscurul os ravnit cu dintii ranjiti de ceata efebilor unsi cu
untdelemn.

fantomatic, superiorul vaginurilor trece in mana cu siragul de
chei nu il cunosti, dar trebuie sa i te prosterni te
binecuvanteaza cu un zambet, cu o descuiere; De acuma poti
sa lingi virginalele porti si poti sa plangi dezamagirea dezgustului
trupesc.

Pe plaja coapta de soare, femeile goale incearca sa-si usuce
umeda rana mostenita din scripturi; si cum masculii pierisera
toti in razboaie femeile goale si inca flamande au ademenit
ceata efebilor unsi cu untdelemn nemaisperand in vindecarea
ranii de sub pulpe, gura lor cu dintii frumosi ca ingerii a supt
din fructul cilindric si caldut, crescut pe trupul unsilor cu
untdelemn, efebii de azi si din mitologie.

.

.

Prefaţă la un roman de dragoste

Tu mi-ai fost scrisă mie
Nu deprimării, nu tristeţii mele
Ci adevăratului eu, puternic - şi fără nici un pic de milă.

Privesc trupul tău fraged de fată tânără
Şi o furtună de gânduri infernale se dezlănţuie în mine
Sângele şi oasele mele îmi dictează tot ce trebuie să fac
N-am să mă dau în lături de la nici o ticăloşie
Fiinţa ta plăpândă a fost scrisă puternicului din mine
Şi tu eşti prada pe care de mult am aşteptat-o să-mi cadă
în ghiare.

Joc singur noaptea - şi cânt
Şi, ca pe un complice de crime îmi privesc sexul, sălbatic în erecţie;
El va trece prin pulpele tale suave şi va lăsa urme de nedescris.

Şi sunt de pe acum fericit
Atâtea nopţi de chin, de febră şi delir
Atâtea bube care mi-au copt în suflet
Se vor sparge - şi vor curge în tine odată cu prima ejaculare.

.

.

Esseu

Ce frumos era la piatra neamţ
Aerul tare ca vorbele într-un poem de geo bogza
Şi munţii deranjaţi de ultima furtună
Ca mai demult pe crestele aspre ale carpaţilor
La trecătoarea de stînci colţuroase bratocea
Unde ciobanul întîlnit se masturba în aer liber
Şi cîinii de la stînă lingeau pe piatră sperma.
. Era frumos ciobanul şi cît de feciorelnic
Acolo pe crestele aspre ale carpaţilor
Arăta felul pur în care el ştie să facă dragoste
Sămînţa, ca un scuipat, făcea pe stîncă: plici
Cîinii ciobăneşti o înghiţeau cu lăcomie
Nu rămînea nici o murdărie
Şi totul era atît de frumos şi pur.

Antologia Granta - Cei mai buni tineri romancieri britanici , ed. Curtea Veche, 2006

O carte excelentă propusă de revista anglo-americană Granta în care sunt prezenţi 20 de scriitori britanici (dintre cei mai valoroşi scriitori britanici sub patruzeci de ani, spune Ian Jack, editorul revistei).
Un proiect repetat la fiecare 10 ani (acesta este volumul al treilea, din 2003, precedentele, din 1983 şi 1993 propunând nume necunoscute la acea dată, dar care au confirmat ulterior)

O mică paranteză. S-a lansat şi la noi, de curând, antologia “No longer poetry: new romanian poetry” apărută la Editura Heaventree Press din Marea Britanie. Antologia cuprinde textele a 11 poeţi tineri români - asta, aşa, ca o comparaţie, dar şi ca un exerciţiu de admiraţie pentru gesturi de genul ăsta care ar trebui repetate.

Şi acum despre cei 20 de scriitori britanici. Există la fiecare plusuri şi minusuri, o să încerc să fac o sinteză.(Mărturisesc că nu am auzit de niciunul înainte de a citi antologia)
Mai trebuie să spun că părerile astea sunt scrise sub rezerva de a nu fi citit decât texte scurte ale autorilor, ceea ce exclude vreun verdict definitiv.

Sarah Waters - Helen şi Julia
O povestioară despre două lesbiene şi cam atât. Scrisă cam stângace, aş spune. Dialogurile sunt artificiale şi nu prea se leagă, n-au cursivitate. Oricum, îţi dau un sentiment neplăcut, pare că autoarea s-a cam chinuit când le-a scris. Mi-a dat aceeaşi senzaţie ca dialogurile lui Fowles din “Colecţionarul”, o carte prea lăudată şi care are importanţă mai mult ca scenariu pentru vreun regizor de la Hollywood decât ca text literar. Partea cea mai bună a poveştii cu lesbiene geloase este cea cu tăieturile fine ale lamei, un fel de automutilare controlată şi discretă a uneia dintre femei. Cu toate astea, textul pare gratuit, deşi povestea permitea o dezvoltare mai generoasă. Un plus: studiul detaliului, îi iese foarte bine.

Monica Ali - O cină cu doctorul Azad
Un text foarte bun, despre un cuplu de pakistanezi care trăiesc în Londra. Un text cu miză clară pe diferenţe culturale (şi ce bine prind temele astea, la fel ca la R. Murakami în ‘În supa miso’, la public şi ca suport pentru discuţii despre globalizare). N-am prea multe de spus, trebuie să-l citiţi, e scris cu o mână incredibil de sigură şi de formată. Meniul pakistanez, Coranul, patinajul artistic privit prin ochii unuia care n-a văzut niciodată la televizor patinaj artistic sunt tot atâtea elemente exotice, tratate într-un stil viu, excelent, care m-au convins. Plus căutarea unui punct de sprijin (în lipsa altora) a străinului dezorientat în femeia tatuată de pe stradă care duce doza la gură - un amănunt pitoresc care “face toţi banii”

Andrew O’Hagan - Pluton, gaze!
Un text despre un tânăr, ghid al unor veterani bătrâni şi orbi, care le descrie peisajele şi aşa mai departe. Sună mai mişto sintetiza asta decât textul în sine. Un text care ar fi rămas neconvingător şi plictisitor, dacă finalul nu i-ar fi dat o tentă alegorică, amintind de Shakespeare şi de al lui *Regele Lear* unde Edgar îşi protejează tatăl orb, contele de Gloucester.
A, era să uit. Autorul e scoţian, aşa că numele lui Celtic în toată povestea asta a fost imposibil de evitat.

Dan Rhodes - La vila Cockroft
Un boşorog homosexual primeşte un tânăr bosniac plin de muşchi în casă, cu chirie. Ăsta ar fi un rezumat cumva superficial. Nu, nu e încă un episod siropos. E doar un scenariu cu o construcţie ce pare turnată în matriţa manieristică a lui Sorokin din nuvele, doar că puţin mai previzibil şi fără gravitatea sufletului rus, mare şi greu. Finalul e delicios de idiot, dar salvează ce era de salvat.

Rachel Seiffert - Muncă de teren
Un prieten al meu are o vorbă care se potriveşte aici: ‘miştocuţ!’. Adică: hai că merge, dar parcă-parcă i-ar lipsi ceva. Poate ideile. Altfel, o idilă imaculată într-un mediu poluat + un copil la mijloc, la graniţa între “ţara lui şi cea în care se află acum” (ce mă enervează lipsa asta de precizări, mai+mai că era să mă gândesc că vine un final din ăla suprarealist care să dărâme orice suport geografic, în fine); bine că măcar personajele au nume.

Toby Litt - Iepurele sălbatic
Pe bune dacă nu-i chiar manifestul iepurist. Să moară de ciudă subversivii de la Arad! Un pic cam absurd pentru gusturile mele, dar cu avangarda nu-i de glumit (sic! ). Întrezăream, aşa, ca prin vis, un nivel mai profund al fragmentului, dar l-am pierdut pe drum. Dacă îl găsiţi, nu vă sfiiţi să mi-l semnalaţi.

Rachel Cusk - După Jertfirea lui Isaac de Caravaggio
Poate fi, foarte bine, rezumatul unui roman. Are o poveste în spate care poate deveni complexă, dar care în forma asta dă impresia de scriere la comandă. De fapt textul a fost scris la cererea BBC într-un proiect de scrieri după tablouri celebre. Iată cum povestea biblică (mai degrabă decât tabloul) e metamorfozată într-un text de 5 pagini cu decoruri, personaje şi angoase contemporane

Alan Warner- Aventurile unor pierde-vară pe Costa Blanca
Era să zic uite un englez care are umor, dar am văzut că autorul e scoţian. Ideea e că povestirea suferă de un umor spumos pe alocuri care nu ştiu dacă vine din ţinuturile muntoase sau nu. Ar fi putut fi scris ca scenariu pentru vreun episod din Seinfeld, iar ăsta nu-i neapărat un compliment. Dar între două cărţi “grele” merge să-ţi iei o pauză cu aşa ceva.
(nu m-am putut abţine să mă întreb care din cuvintele englezeşti au traduceri de genul : ” ne-am pişulit”, “euroi” şi altele pe care nu mai stau acum să le caut)

Nikola Barker - Echilibrul
Aici n-ai ce citi, mă gândesc, asta dacă nu
- Hei, îţi zic, asta
dacă nu
vrei să fii atent la felul
- Între noi fie vorba, e despre cinci oameni
unuia i-a murit cineva
deci despre foc, despre moarte
dar, la naiba, să nu intrăm în detalii -
la felul cum e scrisă

David Mitchel - Omul de ianuarie
Un fel de Holden Caulfield, dar fără substanţiala temă a inadaptării, un Tom Sawyer din modernul Glasgow şi o scenă desprinsă parcă din Singur Acasă 2 (scena cu femeia din parc care hrăneşte porumbeii). Sau mă rog, pe acolo. Referinţele noastre pot să difere. Important e că e unul din textele pe care le poţi recomanda fără probleme puştilor.

Susan Elderkin - Zdroncănitorii
Dacă aveţi îndoieli că viaţa unei familii obişnuite dintr-un orăşel australian e la fel de lipsită de perspective ca în parcul de rulote american trebuie să citiţi acest fragment frumos de roman. N-aş spune că e tocmai deprimant, deşi n-aş fi chiar departe de adevăr. Ce dacă el e tinichigiu auto şi ea îi face jumări cu mîinile ei frumoase cu unghii date frumos cu ojă, ce dacă au un copil frumos despre al cărui viitor construiesc diverse scenarii mai mult sau mai puţin banale (că doar nu o avea el o soartă mai bună ca a lor), ce dacă se văd acum doar la masă, deşi s-au futut în tinereţe lipiţi de peretele de la rodeo. Mi-ar plăcea să citesc romanul în întregime

Peter Ho Davies - Oameni de frunte
Fragment din romanul încă nepublicat The Bad Shepherd. (vreo legătură cu filmul The Good Shepherd?). Rudolf Hess, fost locţiitor al Fuhrer-ului celui de-al Treilea Reich, un neamţ cu mamă galeză (cum spune el, dar informaţia rămâne neverificată) faţă în faţă cu intervievatorul Rotheram, un englez cu mamă nemţoaică şi descendenţă evreiască pe linie paternă. Pe scurt, al doilea R.M. Şi mai pe scurt: prea multe naţionalităţi. Dar un text plăcut. Şi întrebarea care se naşte în mintea acestor personaje cu sânge amestecat, întrebare în jurul căreia gravitează textul: “suntem ceea ce credem că suntem sau ceea ce cred ceilalţi că suntem?”

A.L.Kennedy - Camera 536
Destul de psihedelic(poate din cauza locaţiei nesigure în care se strecoară diferite alte decoruri), mă întreb dacă aşa e tot romanul. Oricum, e genul de fragment asupra căruia mi-e greu să mă pronunţ înainte de a citi tot romanul. Pentru că dacă aş face-o, aş spune că e un text gratuit. (şi sunt sigur că întregul m-ar contrazice)

Ben Rice - Uită-te la mine, sunt frumoasă!
Asta da poveste pescărească. Am nişte prieteni împătimiţi cărora le-aş recomanda-o. Dar numai după ce se vor însura. Ar fi păcat să vă stric surpriza, nu pot decât să spun că e o povestioară sprintenă, cu o temă “comestibilă” - morala: peştii sau femeia…. hmm grea alegere, nu?

David Peace - Să-i dăm drumul
Vă interesează grevele miniere? Desfăşurarea aia aluvionară de fapte sociale, de lupte pentru controlul grupului, de cuvântări ale liderilor sindicali samd. ? Pentru că pe mine nu mă interesează. Vreau să spun că m-a plictisit îngrozitor. Asta pe lângă faptul că frazele foarte scurt tăiate nu se justifică din moment ce nimic nu reprezintă aici mişcarea, precipitarea. (la un moment dat, manierismul construcţiei cu fraze foarte scurte dă în autoironie, ceea ce e foarte mişto - adică prefer să cred că e autoironie, aş fi dezamăgit să supraestimez în felul ăsta autorul).

Hari Kunzru - Lila.exe
E la fel de captivant ca finalurile acelea din Houellebecq şi tema e generoasă, aparent spre aceeaşi zonă de anticipaţie (că nu-i zic SF). Şi nu-ştiu-cum, autorul reuşeşte să strecoare meditaţii întregi despre iubire într-o poveste despre viruşii electronici. Apropo - “fiecare restartare dădea naştere unei noi generaţii de viruşi. Viaţa”. Mi se pare că se poate discuta mult aici.

Philip Hensher - În vreme de război
Interesant textul. Interpretarea mea ţine mai mult de intenţia autorului de a broda ceva pe tema filozofiei sexualitaţii. Mă rog, atât cât o poate face într-un final care răstoarnă toate valorile şi faptele anterioare printr-o schimbare a unei orientări sexuale. Din punctul ăsta de vedere mi se pare destul de profundă toată treaba, un pic deprimantă. O temă care ar merita dezvoltată într-un spaţiu mai larg.

Robert McLiam Wilson - Oamenii din vis
Eu empatizez destul de bine cu texte ca ăsta. Măcar atâta timp cât se mai strecoară sau măcar se sugerează o rezolvare cât de cât raţională. Altfel, mi se pare un text neterminat de unde expresia “a te lăsa cu ochii în soare”. Un bătrân se trezeşte în pat cu diferiţi tineri, soldaţi în diverse războaie mai recente sau mai îndepărtate şi se pare că tinerii au murit şi se materializează cumva în patul bătrânului. Nu căutaţi explicaţii pentru că asta-i tot ce ne oferă autorul.

Zadie Smith - Martha, Martha
Afaceri imobiliare şi traume. Asta ar fi ideea. Dar e scris bine, dozat atât cât trebuie, sugestiile vin la momentul oportun, tensiunea creşte constant, fără scăpări, până în momentul în care reuşeşti să-ţi dai seama despre ce e vorba. Şi totul pe un fond alb, al iernii londoneze, în care nişte arabi fac un om de zăpadă fascinaţi de treaba asta ca nişte copii. Dar ăsta-i fundalul. Povestea în sine e la fel de tulburătoare, la un alt nivel. Practic, fiecare îşi caută un loc plăcut (şi de preferat cât mai înghesuit) în care să-şi trăiască singurătatea şi diversele traume.

Adam Thirlwell - Alfabetul chirilic
Uite un mod excelent de a începe o carte: “Avortul a durat cinci ore”. Ideea este că acest Adam Thirlwell (care are în jur de 29 de ani, adică printre cei mai tineri din antologie) reuşeşte să-şi construiască povestea fără să coboare sub impactul primei fraze. Şi felul în care scrie, felul în care captează atenţia, mă face să cred că va deveni un autor foarte bun.

***
Cum ziceam la început, o carte excelentă. Nu mi-au plăcut toate textele, dar sunt strânşi aici nişte autori foarte buni şi sper că de unii se va mai auzi. Personal, dacă ar fi să mizez pe cîţiva şi să încerc o selecţie (selecţie la selecţie ) aceştia ar fi Monica Ali, Susan Elderkin, A.L. Kennedy, Zadie Smith, Adam Thirlwell.

obiectul

De trei zile un obiect greu
stă pe masa noastră din sufragerie.
Lumina se mişcă prin casă, obiectul
stă nemişcat.

De trei zile ne învârtim în
jurul lui cu ochii fierbinţi şi când ne
lovim unii de alţii
tresărim.

De trei zile luminile în sufragerie
sunt aprinse, uşile sunt deschise.
Frigul ne face să tremurăm şi să
ne simţim singuri. Frigul
vine mai ales noaptea.

În copilărie îmi încălzeam trupul
de trupul lui, azi
tata
e un obiect greu
pe masa din sufragerie
de care nu te poţi apropia
decât în linişte.

Mai ales în pragul uşii
de la bucătărie care dă în balcon
mă aştept să apară.
Să ne salutăm ca după un timp lung,
să-i strâng mâna mare şi caldă
plină de vene umflate
cu unghii puţin îngălbenite
de tutun.

Mai ales de mersul lui greoi
de urs bătrân să mă lovesc
când vin acasă.

Oamenii vin şi plâng,
plâng şi pleacă.
Rămânem noi cei de-ai casei
şi casa goală.

Ies pe balcon. În blocul vecin
o femeie atârnă un covor pe balustrada
balconului ei. Apa cu detergent
picură peste grădina cu dalii roşii.
Lumina bate în covor şi covorul
pare că se mişcă.
Mă uit la covor şi încep
să îl uit pe tata
câte puţin.

sim

băusem nu ştiu câte beri
şi mi-a venit dintr-o dată să plâng
ceva s-a înmuiat în mine
şi m-am surpat fără zgomot

am răsfoit agenda telefonului
până târziu
cartelă sim 12 libere 188 în uz
n-am putut suna pe nimeni

mi s-a făcut rău
m-am dus acasă
m-aş fi izbit cu faţa de calorifer
să-mi pierd cunoştinţa

acasă

stau cu o sticlă de tuborg în faţă
privind întunericul prin fereastră
orice mă poate speria
cum am ajuns aici

cum s-a ales praful de toate
mă gândesc la sierra leone,
pământ ars de soare şi sânge,
mă simt înconjurat de lucruri cumplite

care-mi pot face rău
sunt o formă de viaţă pe planeta albastră
în faţa unei sticle de bere
n-am nici o şansă

s.l.

Stai pe masa din sufragerie, sub fâşia de lumină
desenată de candelă pe perete. Am dat cearşaful
într-o parte, am aprins televizorul. E un documentar
despre copiii din Sierra Leone, morţi în război.

Văd pielea ta cum se aprinde sub imagini
şi se stinge. Ai mâna umflată şi rece. Un timp
stăm aşa ţinându-ne de mână. Ecranul
aruncă lumină pe trupurile noastre încremenite.

o piesă superbă pe care v-o recomand

Cinematic Orchestra feat. Fontella Bass — All that you give

efectul de peliculă, ed. vinea, 2006

f*r*i*c*a

te ating şi oasele pământii
trosnesc sub excavatoare
pe şantierele părăsite
zice moartea,

priveşte-mă ca pe o unghie neagră
ce stă să cadă.

apropii pătura de gură, întotdeauna
picioarele reci,faţa fierbinte,
senzaţia că totul trebuia
să fie altfel.

Joseph şi Jabbar

Personajele:

Joseph - soldat american în Irak, născut în Pensylvania, are o cicatrice pe braţul stâng de la 6 ani, când a căzut cu bicicleta
Amy - soţia lui Joseph, se roagă des, asculta Nirvana pentru că-i aduce aminte de colegiu
Joseph jr. - fiul lor, îi place pizza cu ton şi are o mitralieră de jucărie
Jabbar - şofer irakian, născut în Bagdad, pasionat de grădinărit
Leyla - soţia lui, se roagă des, poartă numai haine de culoare neagră
micul Jabbar - fiul lor, strânge pietricele colorate într-o cutie de metal

Joseph îşi îmbracă uniforma, îşi încarcă arma,
sărută fotografia din care Amy şi Joseph jr. îi zâmbesc
şi iese cu maşina spre aeroportul din Bagdad.
Jabbar fixează explozibilul în maşină,
priveşte faţa palidă a Leylei, sărută pe micul Jabbar care-i zâmbeşte
şi pleacă spre aeroportul din Bagdad.
În dreptul secţiei de poliţie Al Dora,
când Joseph atinge frâna
cum ar călca din greşeală pe pompa de apă din grădina casei,
Jabbar atinge cu arătătorul butonul roşu
cum i-ar apăsa micului Jabbar pe-o rană
să împiedice sângerarea.
În timp ce maşina explodează
amestecând trupurile lui Jabbar şi Joseph
cu moloz, asfalt, pietriş şi sânge
Leyla şi Amy se roagă, micul Jabbar şi Joseph jr. ţipă, iar
eu aştept pe strada radu popescu autobuzul 125
dezlipind o gumă de mestecat
de pe talpa uzată a pantofului.

Cofetăria Bujorul

Aveam 8 ani şi presăram pe obrajii
colegei mele de bancă, Ileana,
săruturi calde şi grele de timiditate
aşa cum socialismul umplea oraşul
cu blocuri gri, masive, tăiate în linii prea drepte.

Mâinile ni se atingeau lângă un cico în cofetăria Bujorul
şi-n timp ce urmăream cum îi alunecă o picătură aurie
pe cămaşa cu pătrăţele albastre,
în piaţa Tienanmen primul foc de armă, despicând primul piept tânăr,
anunţa în depărtări neclare cozi la McDonald’s şi vânzări record la Coca Cola.

Prin 2004 când, terminând facultatea, m-am întors de la Braşov
am aflat că Ileana şi-o pune cu toată Târgoviştea,
mi se pare că am zărit-o într-o zi, tocmai când
era anunţat un atac terorist la Madrid,
mai blondă parcă decât mi-o aminteam,

totul în jur s-a mototolit dintr-o dată
lipindu-se ca o piele uscată de cofetăria Bujorul
care astăzi nu mai există.

Instantanee

în spatele fiecărui gest de-al tău
un bărbat îşi loveşte nevasta

totul vine din copilăria ta
umplută cu zgomot

în spatele ochilor tăi
un băieţel speriat se ascunde sub masă

cu degetele îndesate în urechi
şi ochii strânşi

trupul matur
îţi apasă trupul vechi, de copil

ascultă-mă

undeva în pieptul tău
cineva se dă cu capul
de calorifer.

dimineaţă

dimineaţa asta întinsă peste noi
precum un braţ de macara
deasupra şantierului
începe să scârţâie,
mă târăsc pe covorul holului
printre şosete
şi pierd în mine mult sânge
până în faţa oglinzii, la baie.

pot vedea totul în faţă:
lucrurile care se apropie prea mult,
zâmbetele paralele cu ţevile avariate de apă caldă,
seara în care urmează să tac
şi să rămân nemişcat ca o clădire
din care se înalţă firele de oţel-beton,

în dimineaţa asta mă târăsc
până la baie şi aburesc oglinda,
în acest timp, în africa,
un copil închide ochii
cu foamea întinsă ca o alifie pe chip.

`
spasme nostalgice

1.
mama nu-mi dădea voie

să mă joc în spatele blocului,
mă furişam la un fotbal
adunând aşteptările zilei
pe câmpul imens şi verde
unde făceam porţi
din bolovani de cretă,
m-am întors în tgv
pe la 22 de ani, am văzut câmpul
şi vilele înghesuite,

iunie 1993, am plonjat
fenomenal, cum văzusem la
televizor
şi am înscris,
iarba transpirase odată cu noi,
răvăşindu-ne nările cu mirosul ei
demenţial,
pe-acelaşi loc
iunie 2005 se-ntinde o stradă
asfaltul pare încă proaspăt,

mă întind în această noapte
apropiindu-mi urechea
de firele verzi
ca de-o cochilie de melc,
înăuntru foşnesc
copilăriile noastre, râsul tău
când mi-am rupt pantalonii albaştri
urcându-mă pe garajele înalte, Mihaela,
pleoapele mele se-nchid

la capătul străzii se mişcă un câine.

2.
Zilele se micşorează
înaintea mea
ca nişte sfârcuri negre
când le strâng între degete
se fac mereu
crocante,

Mihaela, pe 13 august 2000,
când mi-ai zis că mă iubeşti
altfel decât le ziceam eu
târâturilor de şaişpe ani,
sângele mi s-a făcut
arc de triumf
între o inimă împuţită de moarte
ca o scrumieră
şi un sărut rece, umed,
pâclă

drace, azi trupul îmi e tare
şi aţos
ca de vită bătrână,
fiecare zi e atât de plată
încât pot să-mi pun berea pe ea,
trebuie să am grijă, nopţile
când ochii licăreau de stele
şi aveam feţele netede
s-au făcut nişte javre
băloase, pline de colţi,
care muşcă.

3.
Nostalgia mea are picioarele umflate
pline de băşici zemoase,
doarme chircită în spatele blocului
cu palmele între genunchi
uneori şterge praful
de pe vilele din jur
cu mâneca hainei
şi ţipă.
Nostalgiei mele
îi pute gura.

De fiecare vârf de deget
aveam lipită
o pasăre cu gâtul tăiat
zbătându-se şi împroşcând sânge,
spasmele lor îţi mototoleau
carnea
atunci, Mihaela, iubirea
tremura între noi străvezie
ca aripa de libelulă,

azi am trupul aţos
şi tare,
tinereţea noastră e un viţel sacrificat,
despuiat de blană
atârnând cu capul în jos,
în faţă se-ntinde asfaltul
ca un zid,
cărămizile negre

îmi cad pe unghiile de la picioare
strivindu-le,

Robi, ziceai,
ai în piept un clopot
clătinat de păsări,
ne permiteam să fim sentimentali
curăţând împreună cartofii
de parcă ne-am fi curăţat de vise,
de-a lungul pereţilor murdari
privirile ne alergau tăcute
ca nişte gândaci de bucătărie,

deasupra vecinii făceau sex,
gâfâielile lor
alunecau prin ţevile de gaze
peste noi,
ne priveam doar o clipă şi
surâdeam complice,

mă descompun în frisoane
azi, când
mă zgârie pe oase
cu un cui ruginit
frigul
ploaia

senzaţia de vomă

la capătul străzii se mişcă un câine.

4.
Deschid gura
ca pentru ţipăt,
dar sunetul rămâne înăuntru
adâncindu-se ca o coajă de nucă
într-un aluat fierbinte
/mă clatin/
ca în autobuz

eu am lăsat în aşternut
în fiecare dimineaţă
puţină căldură,
până am rămas rece,
eu am lăsat în urmă
zgomotul lucrurilor
rupte din mine,
Mihaela,
această lume crăpată-n călcâiele galbene
mi-a ronţăit ochii
până în creier.

Prima senzaţie de greaţă
de anul acesta
prin ianuarie, când
am văzut-o pe Roxana
cu obrazul învineţit
şi uscat
ducându-şi copilul de mână,
Roxana, colega mea de bancă
din clasa a patra
care a plâns
când i-am îndoit coperta
cărţii de matematică,
Roxana care ne-a minţit
că i-a murit mama
ca s-o băgăm în seamă,
până şi asfaltul se schimbă, Mihaela,
se-ndoaie sub noi şi
plesneşte.

Priveşte-mă
ca pe-un perete
cu tencuiala căzută,
port cărămizi la vedere
şi scriu poezii
curbate spre tălpile goale,
ca iarba
din spatele blocului,
când Gabi îmi centra la cap
perfect,

faţa mi se lipeşte de ochii copilului ce-am fost

5.
Au început să crească
firele de iarbă,
Mihaela, şi mă-ntreb
dacă absenţa ta
are vreo legătură cu asta.
Venele mele bolborosesc
în soare şi se umflă
ca borhotul,
o nouă zi de filmare.

Aş putea să ţip din
aceste oase îngălbenite,
aş putea chiar să ţip,
deschid gura, dar
sunetul rămâne în mine,

Mihaela, când mă gândesc la tine
mă gândesc şi la
mama,
atunci
nici nu ies bine
mişcările din mine şi se frâng,
gesturile toate
înapoia trupului,
mamă,
şi serile când plânsul meu
râdea de mine.

Mama mă iubeşte.
Îmi zice să las poezia,
să mă apuc de lucruri serioase
ca tot omul
şi mă iubeşte.
În copilărie mama
nu-mi dădea voie
să joc fotbal în spatele blocului,
să nu te prind, zicea
arătându-mi palma
şi mă iubea.
Mi-am rupt pantalonii albaştri
în garajele înalte
din spatele blocului,
m-a bătut,
m-a iubit.
Iar la 18 ani,
în timp ce mă frecam de toate
zdrenţele din Carabella
şi le întindeam trupurile
pe zidurile liceului,
mama mă iubea/ mă iubeşte
încă.
Mie mi se lipesc
ridurile mamei
de respiraţie.

Trag aerul nopţii în piept
cum mi-aş băga
o ţigară aprinsă
în gură;
între liniştea pancartelor Connex
legănată
şi liniştea străzii
asfaltată,
liniştea mea mutilată

prin întuneric

se mişcă un câine.

6.
Nu mă pot îndrăgosti
de alte femei, Mihaela,
sângele meu are mişcările tale,
aud cum îţi trosnesc degetele
prin zornăitul lui subţire
în această seară
mă sperii
de ziarele lipite de mine
împinse de vânt
din care moartea îmi face cu mâna,
ţipătul mi se ghemuieşte în trup
ca o lăcustă
cu picioarele încordate
într-un borcan acoperit
gata să ţâşnească,

atârn
pe strada radu popescu
şi-mi scârţâie singurătatea din toate
balamalele
oaselor
când becurile galbene ale stâlpilor
îmi bat în pielea lucioasă
cum se reflectă limbile focului
în teracota sobei iarna,
prin crăpături
şi numai ca să-ţi spun
că nu mă pot
îndrăgosti

mi-e frică de femeile
care scriu poezii, pentru ele
orizontul e un şliţ răsturnat
pe care l-ar putea desface
cu dinţii,
ele îşi pot întinde vaginul
de-a lungul întregului poem
cum ar întinde
o bucată de celofan
pe gura borcanului cu zacuscă,
iubitule,
între pulpele mele desfăcute
înfige-ţi degetele
ca nişte chiştoace aprinse,
mototolite
şi umple-mă
de cicatrici negre,
spun femeile care scriu poezii mereu
altuia.

Dacă mă-ntrebi pe mine
ce e dragostea
o să-ţi spun că aş putea
să te aştept
sub înaltul, vechiul salcâm
sau s-o punem repede
pe bancheta din spate a Daciei Nova
sub jocul de culori al discotecii
din care dau buzna mutrele
încreţite de alcool
pe la 3 dimineaţa
când se arcuieşte deasupra
iarba căderilor de stele
pătrunde-mă, iubitule/ zici tu
pătrund
până spre câmpul verde
al copilăriei
unde Gabi îmi strigă
cu lacrimi în ochi
de ce l-ai lăsat bă pe ăla
să treacă de tine, să ne dea gol

Ştii, Mihaela, e un
sens în toate,
în jocurile mele de la 12 ani
când alergam cu pielea copilăriei în
dinţi
în spatele blocului
pe conductele de apă caldă,
în toată această seară a
sângelui aplecat precum o
iarbă roşie
pe strada radu popescu întunecată şi
prelungă
în care stau înfipt
ca un ac de seringă
în vena sleită a narcomanului,
e un sens

în toată această
nemişcare.

7.
Am vrut să îţi scriu
un poem, Mihaela,
cu versuri îngălbenite
care să-mi substituie carnea
ca fâşiile de bumbac îmbibat
în mir şi răşină
înfăşurate pe trupul faraonilor
morţi de tineri,
vezi

corpul meu răsturnat pe stradă şi
înserarea înţepenită pe oase

acum vreo 3 ani
ne-mbătam pe la chefuri, Florine,
în căminele din Braşov,
ne sprijineam unul pe altul
zâmbetele chioare
sticlind de votcă,
se revărsau peste noi
toate deşucheatele
ca nişte ape limpezi,

azi îmi caut garsonieră prin
Bucureşti
cu toate cărţile şi hainele
făcute ghem în spate,
iar tu lucrezi de la 8 dimineaţa la 8 seara
şi-n rest dormi,
feţele noastre sunt mai
scorţoase
şi-au uitat
zgomotul înecat în fum
al teraselor din Memo.

ce-a trecut e tot
ce-am avut mai bun.

Să rabd, să
îi scriu Mihaelei
în timp ce sunt evacuat, sunt
dat afară
de pretutindeni
de parcă s-ar putea
scuipa cu mine şi
nu pot decât
să mă chircesc pe stradă
ca un muc de ţigară îndoit
în scrumieră
apropiindu-mi urechea de
iarba copilăriei,
râsetele noastre, Mihaela, sub
garajele înalte
şi asfaltul negru,
plus
câinele de la capătul străzii
cu maţele împrăştiate
strivit de-o maşină.

.

romindor este un blog despre mine. chiar dacă uneori mai folosesc persoana a doua.
postez poezii, mp3-uri, videoclipuri, poeme audio sau video, impresii despre cărţi. e un spaţiu în care îmi exersez libertatea absolută de a posta ce vreau, de a scrie ce vreau şi, la o adică, de a mă comenta (sau a vorbi) singur.

un fel de jurnal la vedere şi mai mult decât atât. adică romindor

Salut, numele meu e Robert Mîndroiu

M-am mutat pe wordpress. Din păcate ablog.ro a picat de câteva zile şi nu mai am chef să-i aştept să-şi revină. Voi lua de acolo, când voi putea, toate postările şi comentariile.

Vă urez din nou bine aţi venit.

Technorati Profile